Coborând pe înserate dinspre Poiana Izvoarelor spre Gura Diham, ne-am întâlnit cu o ursoaică cu pui. Iată cum am gestionat situația.
La ora 18:40, la 2 km de Gura Diham, am întâlnit o familie cu un copil mic care ne-au avertizat că la aproximativ 50 de metri în față, pe potecă, se află o ursoaică cu pui.
Aveau cu ei și doi câini de talie mică, lăsați liberi, care lătrau la urs.
Sunaseră la Salvamont cu o oră înainte, și au fost sfătuiți ori să ocolească ursul, ori să stea pe loc, că va veni cineva cu o “motoretă”.
Mă gândesc că ar fi putut să sune la 112. Nefiind o situație care necesita pregătirea tehnică a Salvamontului, presupun că puteau interveni și jandarmii montani și probabil că totul s-ar fi rezolvat mai rapid.
Ne aflam la doar 2 km de Gura Diham (aproximativ 30 minute) și trecuse deja o oră de când fuseseră anunțați cei de la Salvamont.
Încă nu se auzea niciun zgomot de motor, în câteva minute avea să se întunece și eram obosiți după un traseu destul de lung, așa că nu aveam de gând să stăm prea mult la discuții cu ursuleții.
Am luat decizia să înaintăm ușor, vorbind tare. Câinii au fost ținuți în lesă.
Într-adevăr, la început ursoaica nu dădea semne că are de gând să se miște din potecă.
Din întâlnirile anterioare cu urșii, știam de acest comportament. Degeaba faci gălăgie, urli, fluieri, bați din palme, ursul pleacă doar când vrea el, nu când te aștepți tu. Din fericire se pare că nici nu atacă.
Așa că am insistat și, pe măsură ce ne apropiam, ursoaica a început ușor să facă pași, până când într-un final s-a făcut nevăzută în pădure.
Am coborât restul traseului cu atenție, deja se întunecase de-a binelea.
Ne-am întâlnit cu echipajul Salvamont (o persoană cu ATV) la ora 19:05, când mai aveam 300 de metri până la Gura Diham.
Am fost sfătuiți să avem la noi spray împotriva urșilor, ca parte a echipamentului obligatoriu.
Postarea de pe Facebook făcută de Salvamont Bușteni o găsiți aici.
