În martie 2023 am dat o raită prin Tanzania, până pe Kilimanjaro - cel mai înalt vârf din Africa și al patrulea vârf al lumii în ordinea proeminentei topografice.
În topografie, proeminența (sau înălțimea relativă) măsoară înălțimea unui vârf de munte în raport cu cea mai joasă curbă de nivel care îl înconjoară și în care nu se află un vârf mai înalt.
Tura era planificată pentru 7 zile, dar de la început am discutat cu ghidul Francis să încercăm să o reducem la 5 zile dacă mă voi simți bine fizic. Mental și emotional sunt pierdut oricum în societatea asta, măcar fizic să mă simt bine, nu?
Ziua 1: Machame Gate (1800 m) - Machame Camp (2835 m)
Am pornit pe 9 martie de la Machame Gate (1800 m altitudine) și în 5 ore am ajuns la punctul unde am dormit: Machame Camp (2835 m altitudine).
Porterii erau deja acolo, instalaseră deja corturile și se pregăteau să aducă apă de la izvor. Oricum am concluzionat că oamenii ăia sunt din alte filme, nu ai cum fizic să cari atâta greutate și să mergi în ritmul ăsta...
Tot traseul Francis m-a îndemnat să beau apă, multă apă.
Ziua 2: Machame Camp (2835 m) - Shira Cave Camp (3750 m)
Ziua 2 (10 martie): am pornit spre Shira Cave Camp (3750 metri altitudine) , unde am dormit peste noapte.
Am ajuns în jurul prânzului, pe la ora 12:15, după aproximativ 5 ore de mers.
Vestea bună e că mai aveam doar 25 km până pe Vârful Uhuru 🤣. Vestea proastă e că am observat pe ceasul ultraperformant Garmin 6X Pro Solar (nu aștept sponsorii pentru că eu sunt sponsorul) un nivel al oxigenului în sânge de 75%.
Nu știu dacă era de bine sau de rău, dar am trecut repede peste șoc cu o porție de paste bolognese. Eu de obicei mă îngrijorez la 1%, la fel și când merg cu motocicleta, doar când am benzină 1% in rezervor încep să caut benzinărie. 😐
Ziua 3: Shira Cave Camp (3750 m) - Lava Tower Camp (4600 m) - Baranco Camp (3900 m)
Ziua 3 (11 martie): am pornit la 7AM spre Lava Tower Camp, (4600 metri altitudine), unde am luat un prânz copios: o salată de crudități, cartofi prăjiți și niște pui (gătit, nu viu).
Până să ajungem la Lava Tower unuia din porteri i s-a făcut un pic rău de la altitudine, așa că am insistat, i-am luat rucsacul și i-am dat un Nurofen din trusă. Postinor nu mai aveam în trusă, luasem eu două pastile dimineața, ca să îmi revin.
Într-o oră i-au trecut durerile de cap, asa că după prânz am luat-o ușor la pas, în coborâre spre Baranco Camp (3900 metri altitudine), unde porterii puseseră deja șandramaua. Adică au strâns cortul de unde am mâncat prânzul și l-au pus în locul unde vom petrece noaptea.
Mai aveam 15 km până pe Uhuru. Un fleac 🤣.
Seara s-a închis frumos cu pizza, paste și un ceai.
Ziua 4: Baranco Camp (3900 m) - Barafu Camp (4673 m)
Ziua 4 (12 martie) a început cu pornirea în tură pe la 7AM, către Barafu Camp (4673 metri altitudine).
În drum am trecut prin tabăra Karanga (3995 altitudine), unde am luat prânzul. Nu mai țin minte ce am mâncat, dar a fost bun.
Am continuat să beau apă la greu, lucru care probabil m-a ajutat mult la aclimatizare.
Până aici tot traseul l-am făcut în pantofii de alergare montană Hoka Mafate Speed 4, o alegere excelentă (din nou, nu mă căutați pentru sponsorizări, nu mă interesează).
A doua zi urma o zi grea, ziua vârfului, așa că m-am băgat la somn mai devreme. Urma să mă trezesc la 11PM și să pornim spre vârf la 00.00AM.
Teoretic mai aveam doar 5 km până pe vârf, o nimica toată 😐. Problema e că 5 km la 5000 de metri altitudine se simt ca 25 la nivelul mării.
Ziua 5: Vârful Uhuru (5895 m) și coborâre la Mweka Gate (1800 m)
Ziua 5 (13 martie): Ze zice că toate zilele de 13 sunt pline de ghinion; dar nu pentru mine, pentru mine e cea mai norocoasă zi.
M-am încălțat cu bocancii ăia buni, ăia de duminică (La Sportiva Aequilibrium ST GTX) și am pornit spre vârf cu un rucsac în care aveam doar 1,5 litri de apă, o bluză, o foiță de vânt și o pereche de mănuși extra.
Îmbrăcat cu 4 straturi și cu pufoaica am început urcarea.
Cu 30 de minute înainte de a ajunge pe vârf i-am dat rucsacul meu lui Francis, care urca cu mâinile în buzunar 😐. Celălalt băiat (ghidul asistent & porter) - Kumbuka - avea în bagajul lui inclusiv o butelie de oxigen, așa că am zis să echilibrez balanța.
Pe drum am băgat și un Energy Gel cu cofeină. Aveam să regret decizia ulterior...
Planul inițial era să ajungem la răsărit pe vârf, adică pe la 6:20AM.
Din păcate planul de acasă nu s-a potrivit cu cel din Vitan (pentru cine nu știe în București încă din perioada interbelică în zona Vitan era un celebru târg), așa că am ajuns pe vârful Uhuru, cel mai înalt din continentul African, la 5:20AM.
Am făcut pe întuneric pozele/filmele necesare și am început coborârea.
Când am ajuns la Stella Point (5756 metri altitudine) încă nu se făcuse lumină. Soarele a răsărit așa cum scria în carte la 06.25, am tras o poza și am trecut peste.
Dacă tot eram la capitolul tragere am oprit și la boxe de vreo două ori, se pare că gelul ăla și 'alergarea' de pe coborâre nu s-au înțeles așa bine cu altitudinea și cu stomacul meu. Dar după acest catharsis lucrurile au revenit la normal.
Am ajuns înapoi la Barafu Camp unde le-am mulțumit băieților pentru tot ajutorul acordat, credeam ca s-a terminat ziua cu bine... Dar de unde, ce era mai greu abia acum urma: după ce am mâncat micul dejun am băgat iar în picioare pantofii de alergare și pe la 8 am început coborârea spre punctul final, tabăra de la 1800 de metri: Mweka Gate.
Am văzut și cum funcționează partea de 'rescue' pentru cei care nu au asigurare medicala ce include preluare cu elicopterul: o targă cu amortizor pe care o cară vreo 6 băieți în timp ce pacientul stă pe ea.
Kumbuka m-a 'alergat' pe coborârea de la Barafu la Mweka și cred că o parte din suflet mi-a rămas în urmă undeva, n-a mai putut ține pasul.
Nu știu ce distanță am parcurs în ziua aia dar am urcat de la 4673 m la 5895 m apoi am coborât la 1800m. Deci am avut 1222 metri urcați și 4095 metri coborâți, trecând prin: pădure montană, pajiște alpină, semi-deșert, deșert alpin, pădure tropicală.
La 13:30 am ajuns jos la poartă de unde mi-am luat și certificatul de ascensiune pe care mi-au greșit numele, dar nu contează, nu am nevoie de certificări, cărți de vizită sau CV-uri, eu sunt Mircea Mihuțescu. Îl pot reface oricând pe viitor dacă am nevoie de el. La câte lucruri am refăcut la viața mea un certificat nu reprezintă o problemă 🤣.
Cum tura inițială era planificata pt 7 zile mi-am petrecut celelalte 2 zile la hotel cu dorul de copii în mine.
Alte informații
Cel mai greu lucru pentru mine a fost lipsa familiei pentru o săptămână si lipsa unei igiene corespunzătoare timp de 5 zile. Nu știu alții cum se descurcă în expediții mai lungi cu lipsa unui duș, câtă apă să topești și câte șervetele umede să ai?
Plimbarea am făcut-o cu compania Ascend Tanzania, cu care am avut o comunicare excelentă, de la primul mail până la feedback-ul post-excursie.
Ce trebuie luat în considerare este 'bacșișul' care se lasă, acesta diferă de la ghid/ghid asistent/bucătar/porter, în funcție de numărul de zile și de numărul de participanți în tură. La mine nu a fost o problemă, s-a împărțit în mod egal între toți participanții, și pentru că am fost singurul participant am fost sponsor principal:
- Senior guide : $20 – 25 per day from the whole group
- Assistant guide : $15 – 20 per day from the whole group
- Cook : $12 – 15 per day from the whole group
- Porter: $10 – 12 per day from the whole group
- Toilet crew: $10 – 12 per day from the whole group (if opted for a private toilet)
Ghidul Francis Sangawe este un ghid excelent, în cele 5 zile petrecute împreună am discutat despre o paletă largă de lucruri legate de Tanzania și România (educaționale, politice, istorice, economice, etc.). La fel și ceilalți băieți din echipa lui, mi s-au părut de un profesionalism ridicat.
Șoferul Carlos (31 ani) care m-a luat de la aeroport a urcat de mai mult de 100 de ori pe vârf, ca sa știm despre ce discutăm. Francis - ghidul - are 158 de urcări. La 200 a zis ca se oprește.