Pe 5 decembrie 2021, am făcut o traversare peste Creasta Pietrei Craiului, de la Vest spre Est, urcând din Plaiul Foii pe Vârful La Om, de unde am coborât spre Zărnești.
Traseu
Plaiul Foii - Refugiul Șpirlea - La Zaplaz - La Lanțuri - Șaua Grindului - Vârful La Om - Refugiul Grind 1 - La Table - Cheile Pisicii - Prăpăstiile Zărneștilor - Zărnești
Profil altitudine
Track GPS
Etapele traseului
Urcarea pe La Lanțuri este considerată dificilă chiar și în condiții de vară.
Articolul de față e doar un raport de tură. Trebuie tratat ca atare.
Plaiul Foii - Refugiul Șpirlea - La Zaplaz
- marcaj: bandă roșie
- durată: 1h30
După un mic dejun copios și leneș la pensiunea 7 Crai, am pornit, la 11:40 dimineața, spre Vârful La Om (2238 m) - cel mai înalt din Piatra Craiului.
Deși era 5 decembrie, era extraordinar de cald. Atât de cald, încât până și viperele de pe Creasta Pietrei Craiului se treziseră din hibernare.
De la Pensiunea 7 Crai am început urcarea ușoară pe drumul forestier marcat cu bandă roșie, spre Refugiul Șpirlea.
La început nu era nici urmă de zăpadă.
Abia după ce am intrat în pădure, un strat timid de zăpadă începuse să acopere poteca.
La altitudinea de 1200 metri am observat și primele urme de colțari. Erau ale celor care plecaseră cu ceva tip înaintea mea de la aceeași pensiune, echipați complet de iarnă. Puțin cam gros pentru vremea de afară.
Eram încălțat cu La Sportiva Ultra Raptor II Mid Wide GTX wide care mi-au oferit suficientă aderență până La Zaplaz. Nu am avut nevoie de crampoane sau gheruțe.
La Zaplaz - La Lanțuri - Șaua Grindului - Vârful La Om
- marcaje: bandă roșie până în Șaua Grindului, apoi punct roșu pe creasta Pietrei Craiului
- durată: 2h
Echipament necesar iarna pe La Lanțuri
- preferabil 2 pioleți
- colțari
- cască de alpinism
- echipament de rapel
Odată ajuns la Zaplaz, m-am echipat. Mi-am pus casca, am strâns bețele de trekking și am scos pioletul.
De La Zaplaz în sus, stratul de zăpadă era de 5-10-20 cm, pe alocuri chiar mai mare. Mai urcase cineva înaintea mea. Erau urme atât de pași, cât și de... sânge.
Aveam la mine atât gheruțele, cât și o pereche de colțari universali, împrumutată. Am decis să încep urcarea pe Lanțuri cu gheruțele, pe care, în caz de nevoie, să le schimb cu colțarii.
Urcarea pe Lanțuri fiind destul de verticală, eram curios să văd cum se comportă gheruțele în condiții de cățărare pe stâncă și zăpadă moale, ce nivel de aderență îmi oferă, dacă li se îndoaie colții sub greutate etc.
Pe scurt: Nu pot spune că nu mi-aș fi dorit să fi avut colțarii în picioare în vreo două-trei locuri. Însă, per total, gheruțele s-au dovedit a fi un compromis bun - în condițiile din acea zi. Am putut urca relaxat în pantaloni scurți, fără teama că mă voi zgâria cu colțarii. Colții gheruțelor au rezistat și nu s-au îndoit, deși i-am forțat puțin.
Dacă nu aveam la mine și colțarii, ca măsură de backup, nu aș fi continuat de La Zaplaz în sus.
Citește cu atenție articolul de mai jos:
Alex
La Lanțuri la început de iarnă
Deși este cunoscut sub denumirea de "La Lanțuri", segmentul dintre La Zaplaz și Șaua Grindului nu este asigurat cu lanțuri, ci cu șufe (cabluri de sârmă).
În condițiile din acea zi de decembrie, aceste șufe erau mult prea alunecoase pentru a-mi fi de vreun folos (cel puțin nu cu mănușile subțiri pe care le aveam).
Era prea puțină zăpadă ca să acopere săritorile. Am fost nevoit să merg exact pe traseul pe care se urcă vara, cu toate cățărările și traversările de rigoare, doar că în condiții mult mai alunecoase.
Pentru că nu mă puteam ajuta de cabluri, am urcat folosind doar pioletul și prizele din stâncă, căutându-le cu răbdare prin zăpadă.
A urmat o serie de momente de concentrare mare, la săritori și traversări, succedate de momente de respiro și admirat priveliștea, în locurile unde poteca era mai puțin expusă.
Coborârea pe La Lanțuri, în condițiile din acea zi, ar fi fost foarte anevoioasă și riscantă fără echipament de rapel. Nu imposibilă, ce-i drept, m-am întâlnit cu doi oameni care coborau, fără vreun echipament special. Însă, încă de la Zaplaz m-am hotărât că, odată ce încep urcarea, să continui până sus, și apoi să cobor pe partea estică a Pietrei Craiului spre Zărnești.
Am ajuns pe Creasta Pietrei Craiului, în Șaua Grindului, la aproximativ 3 ore de când am pornit în traseu.
Pe Creasta Pietrei Craiului era foarte puțină zăpadă.
Coborârea spre Zărnești de pe Vârful La Om
- marcaj: bandă roșie, apoi cruce roșie
- durată: 3h
După o scurtă pauză pe Vârful La Om, am coborât în alergare ușoară spre Refugiul Grind 1.
Pe versantul estic se topise aproape de tot, așa că am putut coborî fără probleme pe poteca de vară, marcată cu bandă roșie. În condiții de iarnă, din cauza riscului de avalanșă, de pe Vârful La Om se coboară pe Colții Găinii - creasta din stânga potecii de vară.
De la Refugiul Grind 1 am continuat coborârea prin pădure spre La Table, apoi spre Poiana Vlădușca, Cheile Pisicii și Prăpăstiile Zărneștilor.
Coborârea prin Cheile Pisicii a fost destul de alunecoasă.
La 17:20, când am ajuns la Fântâna lui Botorog, deja se înnoptase de-a binelea. Am continuat pe jos, la lumina frontalei, spre Zărnești.
În jurul orei 18:00 eram la restaurantul Casa Rustică din Zărnești, unde am luat cina alături de colegii din Clubul Alpin Român cu care urcasem la Omu cu o zi înainte.
