Pe 16-17 ianuarie 2021 am fost într-o tură de 2 zile în Munții Iezer, în condiții de iarnă grea, pe următorul traseu:
Cabana Voina - Piciorul Iezerului - Refugiul Iezer - Iezerul Mare - Bătrâna - Plaiul lui Pătru - Cabana Voina
Tura a fost destul de interesantă pentru mine din mai multe puncte de vedere:
- prima tură cu colegii de la Clubul Alpin Român - Sucursala Universitară Bucureşti
- prima oară cu rachete de zăpadă și bețe de trekking (au ajutat foarte mult)
- prima dată când am folosit colțarii
- primele degerături (din fericire superficiale, un bun avertisment)
- prima oară cu termosul la munte (în termos am pus ceai și apă fierbinte pe care am combinat-o la nevoie cu apa rece din rucsac)
- în prima zi am avut un rucsac atât de greu încât nu puteam să mi-l pun singur în spate
Prima zi: Cabana Voina - Refugiul Iezer
La 10:30 am pornit din fața Cabanei Voina (966 m) spre Piciorul Iezerului, pe traseul marcat cu cruce albastră, care începe printr-o urcare ușoară, pe un drum forestier.
Drumul forestier era înzăpezit, așa că ne-am pus de la început rachetele de zăpadă în picioare, în primul rând pentru a ne obișnui cu ele, și în al doilea rând pentru că erau destul de grele (~3 kg).
După 3 km am ajuns la indicatorul unde traseul cotește la stânga, traversând râul Bătrâna pe un superb podeț de lemn.
De aici am început urcarea abruptă prin pădure.
Această porțiune este destul de solicitantă, în doar 2 km, până la ieșirea în golul alpin care începe pe la 1700 m altitudine, am avut de urcat 600 m diferență de nivel.
De la ieșirea din pădure mai erau încă 3 km și 500 de metri diferență de nivel până la Refugiul Iezer, dar măcar priveliștea care ni s-a deschis ne-a mai alinat oboseala.
Pe acest segment ne-au ajutat foarte mult rachetele de zăpadă. Rucsacul fiind greu, mă afundam destul de mult în pulver.
Am ajuns la refugiu când începuse deja să se întunece. De la Cabana Voina până la Refugiul Iezer am făcut aproximativ 7 ore.
Atenție, odată ieșiți în golul alpin:
- Iarna poate fi risc de avalanșă
- Pe viscol și/sau ceață orientarea este aproape imposibilă pe această porțiune.
- Chiar înainte de refugiu sunt niște traversări destul de expuse
Refugiul Iezer (2135 m altitudine)
Refugiul Iezer este o construcție din piatră, situată în apropiere de Lacul Iezer, la 2135 m altitudine. Este bine izolat, are o sală de mese și două camere cu câte o sobă pentru fiecare, priciurile sunt în stare bună.
Odată intrați în refugiu, prima jumătate de oră am petrecut-o tremurând, pe întuneric. Mă rog, la lumina frontalelor.
În refugiu erau -7 grade Celsius. Era lux, în condițiile în care afară erau -25.
Ușor, ușor, ne-am dezghețat. Eram șapte oameni, am făcut și focul (cărasem niște lemne cu noi), ne-am aprins arzătoarele ca să topim zăpadă și în curând am reușit să aducem temperatura din încăpere în jurul valorii de 0 grade.
Între timp ne-am dat seama că putem aprinde și becul din cameră, refugiul fiind dotat cu panouri solare. Atmosfera se relaxase.
Am dormit pe un izopren și pe o salteluță gonflabilă. Am avut un sac subțire de vară în care am băgat unul mai gros, de toamnă. A fost perfect.
A doua zi: Refugiul Iezer - Vârful Iezerul Mare - Vârful Roșu - Vârful Bătrâna - Plaiul lui Pătru - Cabana Voina
De la Refugiul Iezer am început urcarea spre creastă pe la 10 dimineața.
Nu am luat-o pe traseul marcat, ci am mers pe cât posibil pe muchii, pentru a minimiza riscul declanșării vreunei avalanșe. Aici și-au adus contribuția colegii mai experimentați din CAR, care au evaluat riscul și au decis pe unde ar trebui să o luăm.
Am ajuns în creastă după aproximativ o oră și am continuat spre Nord, pe creasta principală a masivului Iezer-Păpușa.
Am făcut o poză de grup pe Iezerul Mare (2463 m) și am continuat pe creastă, prin frig, trecând peste Vârful Roșu (2469 m), cel mai înalt vârf din Masivul Iezer-Păpușa.
Rachetele de zăpadă ne-au ajutat foarte mult. Le-am folosit pe tot traseul și le-am dat jos doar ca să traversăm o porțiune expusă, imediat după Iezerul Mare, unde le-am înlocuit cu colțarii.
După ce am trecut de Vârful Roșu am continuat spre Nord-Est, urmând în continuare traseul de creastă marcat cu bandă roșie. Marcat în teorie, pentru că iarna, dacă ai noroc, poate-poate rămâne vreun stâlp neacoperit de zăpadă.
Ca peisaj, această porțiune este destul de monotonă.
Mai mult, se lăsase și ceața (sau norii). Nu ne doream decât să ajungem mai repede pe Vârful Bătrâna și să terminăm cu creasta, dar, din păcate, picioarele nu prea ne ajutau.
Odată ajunși pe Bătrâna, am început coborârea pe Plaiul lui Pătru spre Cabana Voina (triunghi roșu). Coborârea nu este solicitantă, dar ne-am mișcat destul de greu pentru că eram deja sleiți de puteri.
La stâna de la marginea pădurii am făcut o scurtă pauză de alimentare, ne-am mai recăpătat puterile și am reușit să coborâm într-un ritm mai susținut cei 4 km până la Cabana Voina.
Ne-a luat 7 ore să parcurgem traseul din această zi, deci în total 14 ore în cele 2 zile. Drept comparație, în condiții de vară am parcurs întregul circuit în 10 ore, într-o tură de o zi.
Frigul din Iezer - degerături
Temperatura resimțită pe creastă a fost de aproximativ -25 de grade Celsius.
Eram la jumătatea traseului când soarele a intrat în nori, s-a întețit și vântul, care deși nu bătea foarte tare, a fost suficient de puternic cât să facă să îmi înghețe tot ce aveam ud pe mine, și anume:
1) Buff-ul cu care îmi protejam fața era ud de la respirație.
Înghețase bocnă, pur și simplu aveam un colac de gheață în jurul feței, pe care nu puteam să-l mai dau jos.
Culmea este că m-a protejat și așa destul de bine de vânt, am scăpat doar cu o mică degerătură pe pometul stâng, care rămăsese descoperit suficient cât să fie afectat.
2) Mănușile
Mai exact degetul arătător de la mănușa mâinii drepte, deget cu care îmi suflam nasul (scuzați imaginea). Se formase o peliculă de gheață pe suprafața mănușii, pe care la început am ignorat-o.
Pe creastă degetul îmi amorțise, și nu mi-am dat seama că ar fi ceva în neregulă, dar în timp ce coboram pe Plaiul lui Pătru am început să simt o durere puternică în zona unghiei.
Nu s-a întâmplat nimic grav, doar că la două zile după eveniment vârful degetului încă mă doare, ca și când l-aș fi lovit ușor cu ciocanul.
Cum au rezistat electronicele la frig
Camera de filmat: GoPro Hero8 Black
Bateria a înghețat după aproximativ 10 minute. Nici vorbă să se mai încarce de la acumulatorul extern. Am scos bateria din aparat și am filmat cu camera conectată direct la acumulatorul extern.
Telefon mobil: Xiaomi Mi Note 10 Pro
În schimb, telefonul, Xiaomi Mi Note 10 Pro, a consumat 15% baterie în prima zi și 15% în a doua. Rezistă foarte bine la frig, ceea ce e important, pentru că îl folosesc și pentru orientare/navigare, nu doar pentru poze.