Pe 15 august 2024 am pornit într-o expediție de 3 zile în Munții Pirin din Bulgaria, având ca obiective principale ascensiunea pe Vârful Vihren și parcurgerea Crestei Konceto.
Ca obiectiv secundar, ne-am propus să încercăm pe cât se poate să scăpăm netrăzniți, prognoza nefiind tocmai încurajatoare: furtuni și descărcări electrice în fiecare zi, începând cu orele prânzului.
Dar la ce să te aștepți de la un vârf care până în anul 1942 era cunoscut sub numele de Eltepe (Vârful Furtunilor), precum și Buren (Furtunos), Malnienosets (Aducătorul de Fulgere), iar denumirea actuală - Vihren - înseamnă vârtej?
Așadar, eram pentru prima oară în Munții Pirin, iar din cauza vremii nefavorabile aveam doar două jumătăți de zi la dispoziție pentru a descoperi acest masiv. Am adaptat totuși planul și am reușit să facem până la urmă tot ce ne-am propus.
Dar înainte de a vă povesti cum am făcut, iată câteva informații utile despre Munții Pirin:
Munții Pirin - descriere
Munții Pirin sunt situați în sud-vestul Bulgariei și ating altitudinea maximă în Vârful Vihren (2914 m).
Au un relief accidentat, modelat de procesele glaciare și eroziune. Masivul este format din granit și calcar, ceea ce îi oferă o culoare albă, distinctă. Pe suprafața sa se află 170 de lacuri glaciare, dintre care cele mai cunoscute sunt Tevno Ezero (2512 m) și Popovo Ezero (2234 m).
Clima este montană, cu ierni aspre și veri instabile, caracterizate de furtuni frecvente în orele după-amiezii.
Vârful Vihren (2914 m)
Vârful Vihren (2914 m) este al doilea cel mai înalt vârf din Bulgaria, și al treilea ca înălțime din Peninsula Balcanică, după Vf. Musala - Munții Rila (2925 m) și Vf. Mytikas - Muntele Olimp (2918 m).
Începând cu altitudinea de 2700 m și până pe vârf, terenul este destul de friabil, deplasarea făcându-se pe un grohotiș instabil. Pentru a proteja zonele mai abrupte și alunecoase au fost montate cabluri. Traversarea acestor porțiuni trebuie făcută cu grijă și într-un ritm controlat. În zilele mai aglomerate, se pot forma blocaje în unele locuri.
Creasta Konceto
Konceto (Căluțul) este porțiunea cea mai expusă din creasta care se întinde pe lungimea de aproximativ 1 km între Vf. Kutelo (2908 m) și Vf. Banski Suhodol (2884 m).
Konceto are cam 400 m lungime și este într-adevăr foarte îngustă pe alocuri, dar dacă te ții de acea balustradă de fier, pericolul este aproape inexistent. Mai mult, mi s-a părut că stânca are o aderență destul de bună pe toată lungimea crestei.
Gata cu introducerea, iată cum au decurs lucrurile:
Ziua 0: București - Bansko - Camping Banderitsa
Am plecat dis-de-dimineață din București și am prins răsăritul așteptând în coada de la Vama Giurgiu. A fost primul dintre cele trei răsărituri pe care, vrând-nevrând, le-am admirat în această expediție de trei zile.
Camping Banderitsa
Am ajuns la locul de camping din apropierea Cabanei Banderitsa în jurul orei 15:00, după vreo 10 ore de drum.
Camping Banderitsa este situat la altitudinea de 1850 m, pe marginea șoselei, lângă o terasă cu restaurant, la 14 km de centrul stațiunii Bansko.
Cabana Banderitsa se află la aproximativ 300 de metri de camping, iar Cabana Vihren la 2.5 km distanță.
Drumul este asfaltat până la Cabana Vihren, unde se și termină. Circulația autoturismelor este închisă între orele 8:00 - 16:00 între Cabana Banderitsa și Cabana Vihren, posibil chiar de mai jos, unde există o barieră, dar care era ridicată atunci când am trecut noi. Deci atenție la ora la care ajungeți.
Camping Banderitsa
Camparea și parcarea sunt gratuite. Nu există pază, așa că n-am lăsat lucruri de valoare în cort.
În spatele locurilor de pus cortul sunt două cabine de toaletă cu apă curentă care deservesc atât terasa, cât și zona de camping.
La Cabana Banderitsa este un izvor cu apă potabilă.
Imediat cum am terminat de montat corturile a început ploaia, iar prognoza pentru ziua următoare nu era deloc bună:
Furtuna cu descărcări electrice se anunța că începe în jurul orei 11:00, deci dacă era să facem ceva, singura opțiune ar fi fost să plecăm la 6 dimineața. Aveam timp ori de Creasta Konceto, ori de Vf. Vihren, nicidecum de amândouă.
Așa că, neștiind exact nici cât ne va lua urcarea, am ales să urcăm pe cel mai scurt traseu până în Șaua Premkata (2665 m) și să vedem acolo ce facem în funcție de cum se prezintă vremea.
Din Șaua Premkata se poate continua fie spre Vf. Vihren spre Sud, fie spre Vf. Kutelo spre Nord, de unde începe Creasta Konceto.
Ziua 1: Cabana Banderitsa - Refugiul Kazana - Șaua Premkata - Creasta Konceto - Cabana Vihren
Traseul urmat a fost următorul:
- Marcaj bandă verde: Camping Banderitsa (1850 m) - Cabana Banderitsa - Refugiul Kazana (2450 m) - Șaua Premkata (2665 m)
- Nemarcat, dar potecă clară: Șaua Premkata (2665 m) - Vf. Kutelo (2908 m) - Creasta Konceto - Vf. Banski Suhodol (2884 m)
- Marcaj bandă roșie: Vf. Banski Suhodol (2884 m) - retur pe sub creastă - Șaua Premkata - Refugiul Kazana - Cabana Vihren (1950 m)
- Pe șosea: Cabana Vihren - Camping Banderitsa
În total 14 km cu 1200 m diferență cumulată de nivel, pe care noi i-am parcurs în 6 ore.
Din camping am mers aproximativ 300 de m pe șosea până la Cabana Banderitsa, de unde am început să urcăm prin pădure pe traseul marcat cu bandă verde spre Refugiul Kazana și Șaua Premkata.
N-am fost atenți și la un moment dat am deviat de la traseul marcat, urmând o potecuță destul de clară care ne-a scos pe o pantă abruptă plină de grohotiș. Când ne-am dat seama că am greșit drumul nu mai avea rost să ne întoarcem, am continuat pe această potecuță și la scurt timp ne-am intersectat iar cu traseul marcat.
Primul răsărit de soare în Munții Pirin.
Marcajele din căldarea în care se află Refugiul Kazana.
Refugiul Kazana (2445 m)
Refugiul Kazana (cunoscut și sub numele de refugiul Eltepe) este o construcție de mici dimensiuni situată la 2445 m altitudine, la nord-est de Vârful Vihren.
Refugiul este amplasat pe un dâmb mai înalt, între căldările glaciare Golyam Kazan (Cazanul Mare) și Malak Kazan (Cazanul Mic).
Refugiul Kazana a fost construit în anii 1950 pentru Academia Bulgară de Științe, fiind utilizat inițial de cercetătorii care studiau micii ghețari din zonă și aveau nevoie de un loc de refugiu peste noapte. Ulterior, a fost folosit și de alpiniștii care escaladau fața nordică a Vârfului Vihren (sursa).
În zonă nu există sursă de apă potabilă.
Refugiul Kazana
Refugiul Kazana era minuscul și nu l-am găsit într-o stare foarte bună, dar părea că se construiește ceva mai trainic.
De la Refugiul Kazana se poate ajunge direct spre Vârful Kutelo pe un traseu nemarcat, dar care începe foarte abrupt (am coborât pe el în ziua următoare).
Noi am continuat pe marcajul bandă verde, comun de acum cu bandă roșie, până în Șaua Premkata.
Terenul devine mai accidentat, poteca mai abruptă și urcă în serpentine.
Șaua Premkata (2665 m)
Iată-ne ajunși în Șaua Premkata, la două ore de când am început urcarea de la Cabana Banderitsa.
Din Șaua Premkata puteam continua fie spre Vf. Vihren spre Sud, fie spre Vf. Kutelo spre Nord, de unde începe Creasta Konceto.
Am ales Konceto.
Urcarea spre Vârful Kutelo se face pe o potecă marcată doar cu momâi, printr-o zonă cu grohotiș.
Vârfurile Kutelo și Kutelo 2
Creasta Konceto
Pe 16 august 2024, într-o zi de vineri, aveam creasta Konceto doar pentru noi. Dar nu ne puteam bucura prea mult de ea, pentru că norii negri deja se adunaseră pe cer.
Nici nu am terminat bine cu Konceto, și deja tunetele începeau să se audă din ce în ce mai aproape. Am luat decizia să coborâm cât mai rapid spre Șaua Premkata, pe traseul marcat cu bandă roșie care merge pe sub creastă.
Furtuna a început la ora 9:30 dimineața, mult mai devreme decât ne așteptam. A fost un adevărat spectacol să auzim tunetele amplificate de pereții căldării glaciare în timp ce coboram spre Refugiul Kazana.
Ca să nu ne întoarcem pe același drum la Cabana Banderitsa, de la Refugiul Kazana am continuat pe traseul marcat bandă roșie care ne-a lăsat la Cabana Vihren. E un traseu foarte frumos și din fericire am avut ocazia să coborâm pe el a doua zi, pe soare.
Cabana Vihren
Am ajuns la Cabana Vihren la ora 11:37 dimineața.
La Cabana Vihren oferă cazare, au restaurant și o terasă mare. Mâncarea mi s-a părut foarte bună, iar prețurile decente.
Există doar câteva locuri de parcare în fața cabanei, dar dacă vrei să ai șanse să prinzi un loc de parcare în weekend trebuie să ajungi aici mai devreme de 6 dimineața.
Toaletele se află lângă cabană și sunt cu plată, inclusiv pentru clienții restaurantului.
Ziua 2 - Circuit pe Vf. Vihren și Creasta Konceto
Traseul pe care l-am urmat a fost următorul:
- Marcaj bandă roșie: Cabana Vihren (1950 m) - Șaua Vihren (2600 m) - Vf. Vihren (2914 m) - Șaua Premkata (2665 m)
- Nemarcat: Șaua Premkata (2665 m) - Creasta Konceto - Vf. Banski Suhodol (2884 m) - Creasta Konceto - Vf. Kutelo (2908 m) - Refugiul Kazana (2450 m)
- Marcaj bandă roșie: Refugiul Kazana - Cabana Vihren (1950 m)
În total 14 km cu 1200 m diferență cumulată de nivel, pe care noi i-am parcurs în 7.5 ore. Iată cum am făcut
Din nou ne-am trezit cu noaptea în cap... De data asta planul era să urcăm pe Vihren, iar dacă vremea permite să mai dăm o tură pe Konceto.
Am luat mașina până la Cabana Vihren și, deși era doar ora 6 dimineața, nu mai erau locuri libere în parcarea din fața cabanei, așa că am lăsat mașina pe marginea drumului.
De la Cabana Vihren am început urcarea pe traseul marcat cu bandă roșie, direct spre Șaua Vihren și Vârful Vihren. Pe indicatorul de la începutul traseului durata estimată era de 3 ore și 30 de minute până pe vârf.
Până la altitudinea de 2150 m traseul este comun cu cel care duce la Refugiul Kazana, apoi poteca se desprinde spre stânga.
Am prins din nou răsăritul la înălțime, la aproximativ 2300 m altitudine:
Răsăritul pe traseul spre Vihren
Traseul nu este neapărat spectaculos dar e frumos, se urcă pe curbe de nivel. Are și porțiuni mai abrupte, dar per total urcarea este plăcută.
Șaua Vihren (2600 m)
Am plecat la 6:15 de la Cabana Vihren, iar la 7:45 eram în Șaua Vihren, la 2600 m altitudine. De aici, conform indicatoarelor, mai aveam doar 45 de minute de urcare abruptă până pe Vihren.
Se urcă pe un grohotiș destul de instabil, iar pe măsură ce ne apropiem de vârf panta devine din ce în ce mai abruptă.
Vf. Vihren (2914 m)
Am ajuns pe Vihren la ora 8:25, la 2 ore și 10 minute de când pornisem de la Cabana Vihren.
Pe vârf bătea un vânt destul de puternic, dar încă era senin la orizont.
Am stat vreo 20 de minute să admirăm priveliștea de pe vârf, apoi am început coborârea spre Șaua Premkata. Poteca este destul de alunecoasă, cu grohotiș, asigurată cu cabluri în unele locuri. E nevoie de puțină atenție.
La ora 9:05 am ajuns în Șaua Premkata și ne-am îndreptat din nou spre Konceto, dar am urcat cumva în diagonală, ocolind astfel Vf. Kutelo.
Șaua Premkata
Creasta Konceto
Din nou pe Creasta Konceto, de data asta fără pericolul iminent al vreunei furtuni. Era o atmosferă relaxantă, de weekend, cu multe grupuri vesele de turiști.
Kutelo - nemarcat - Refugiul Kazana
Am mers pe creastă până pe Vf. Banski Suhodol și ne-am întors tot pe creastă până pe Vf. Kutelo, de unde am coborât la Refugiul Kazana pe acel traseu nemarcat pe care l-am menționat mai sus.
Coborârea începe lejer, iar priveliștea este absolut superbă. De pe acest traseu se poate admira Vihrenul în toată splendoarea lui.
Am ajuns la Refugiul Kazana la ora 12:30 și de acolo am continuat pe același traseu pe care l-am urmat și cu o zi în urmă, marcat cu bandă roșie, spre Cabana Vihren.
Am ajuns la mașină la ora 13:45. Era doar a doua mașină parcată neregulamentar dintr-un șir lung de mașini care se întindea pe o distanță de aproape 2 km...
Întreg traseul ne-a luat 7 ore și 30 de minute. Ce-i drept am urcat într-un ritm mai alert, dar, după ce am văzut că vremea ține cu noi, am făcut o mulțime de pauze pentru a admira priveliștea.
După o pauză de masă și un mic duș improvizat la robinetul de la Cabana Banderitsa, am pornit spre București. Deși era sâmbătă și teoretic am mai fi putut sta o zi, prognoza meteo pentru duminică era chiar cruntă.
Concluzii
Vom reveni cu siguranță în Munții Pirin, mai sunt multe de vizitat, de la lacurile glaciare la multe alte muchii și creste.
Dacă ai o la dispoziție o singură zi în Munții Pirin, îți recomand să mergi pe traseul pe care l-am parcurs în Ziua 2. Este absolut superb.
Nu te speria de prognoză, trebuie doar să pornești la drum foarte devreme. Pe timp de vară furtunile încep de obicei după ora 10:00 dimineața. Dacă la acea oră ești deja în coborâre, sub 2600 m, teoretic ești în siguranță.
Echipament necesar
Pentru a parcurge traseele descrise mai sus, ca echipament nu ai nevoie decât de încălțăminte cu aderență bună pe stâncă, o pelerină de ploaie, cremă de soare și multă apă, pentru că în zilele senine este foarte cald pe timp de vară, chiar și la peste 2900 de metri altitudine. A, și nu uita de frontală!
Dacă vrei să fii extra safe, poți purta cască de alpinism care să te protejeze de eventuale căderi de pietre.