La mijlocul lui ianuarie 2020 era foarte puțină zăpadă în Bucegi.
Am profitat de acest fapt și am dat o tură în alergare pe Creasta Bucșoiului, pe trasee care în mod normal ar fi fost închise în acea perioadă a anului.
Traseul pe care l-am ales a fost unul de 30 de km, cu aproximativ 2200 m diferență de nivel. L-am parcurs în 10 ore:
Bușteni – Jepii Mari – Babele – Vârful Omu – Vârful Bucșoiu – La Prepeleac – Gura Diham
Marcaje și durata medie (pe timp de vară)
Triunghi albastru: Gara Bușteni – Cantonul Jepi – Cabana Piatra Arsă: 4-5 ore
Bandă galbenă: Cabana Piatra Arsă – Cabana Babele – Șaua Șugarilor – Vârful Omu: 3 ore
Bandă roșie: Vârful Omu – Creasta Bucșoiului Mare – La Prepeleac – Cabana Poiana Izvoarelor – Cabana Gura Diham: 6.5 – 7.5 ore
Atenție: porțiuni din aceste trasee sunt în mod normal închise iarna.
Chiar dacă aveți pregătirea necesară și echipamentul adecvat, confirmați la Salvamont că se pot parcurge în siguranță.
Echipamentul folosit
Vremea s-a dovedit excelentă, iar echipamentul pe care l-am folosit a fost minim: pantaloni scurți, tricou și bluză tehnice, pantofi de alergare, mini-colțari, piolet, cască, parazăpezi,.
Etapele traseului
Bușteni – Jepii Mari – Canton Jepi
Am ajuns în Gara Bușteni la 8:40, m-am îndreptat spre Strada Telecabinei și am început urcarea pe Jepii Mari (traseul Schiel).
În prima parte a traseului nu era aproape deloc zăpada, doar multe petice de gheață care abia se zăreau printre frunzele uscate.
În a doua parte a traseului, până la Cantonul Jepi, zăpada de pe potecă era bătătorită și nu a pus probleme.
Adidașii aveau aderență bună și nu a fost nevoie să folosesc mini-colțarii.
Canton Jepi – Babele – Șaua Șugarilor
Pe platou plimbarea a fost pur și simplu o plăcere. Zăpada era înghețată dar fără să fie alunecoasă, soarele strălucea și vântul nici măcar nu adia.
Șaua Șugarilor – Colții Obârșiei – Șaua Cerbului
Pentru a ajunge iarna la Omu din Șaua Șugarilor trebuie trecut pasajul abrupt și alunecos de sub Colții Obârșiei spre Șaua Cerbului.
De acestă porțiune, pe timp de iarnă, se poate trece în siguranță doar folosind echipamentul tehnic (colțarii și pioletul).
Vârful Bucura-Dumbravă – Vârful Omu
Din Șaua Cerbului am început urcarea spre Vârful Găvanele (2407 m) și, continuând spre Omu, am urcat și pe Vârful Bucura-Dumbravă (2503 m).
Acesta mai poartă și denumirea de Vârful Ocolit, pentru că lumea de obicei îl ocolește, în dorința de a ajunge cât mai repede la Cabana Omu.
Urcarea de maxim 5 minute este răsplătită pe deplin pentru că priveliștea de pe Vârful Bucura-Dumbravă este extraordinar de amplă.
Vârful Omu – Bucșoiu Mare
De pe Omu m-am îndreptat spre Bucșoiu. De aici încolo, până la Prepeleac, pe timp de iarnă e nevoie de echipament tehnic (colțari, piolet, cască). Fiind extrem de puțină zăpadă, practic riscul de avalanșă era inexistent.
Până pe Bucșoiu Mare (2498 m) am ajuns relativ ușor, fiind zăpadă puțină. Sunt vreo 2 urcări și coborâri mai abrupte, dar nu au pus probleme.
Creasta Bucșoiului Mare – La Prepeleac
De pe Vârful Bucșoiu am continuat pe Creasta Bucșoiului spre Șaua Prepelacului.
Creasta Bucșoiului oferă niște priveliști deosebite, sunt tot felul de turnulețe și alte formațiuni stâncoase interesante.
Spre Vest se văd Munții Baiului, spre Est Culmea Țigănești și Piatra Craiului în depărtare. Spre Nord-Est se văd Piatra Mare și Postăvarul, iar spre Sud Vârful Omu.
Terenul de pe creastă e accidentat, cu pietre care se desprind. Pe alocuri era zăpadă înghețată, alteori gheață, nimic ieșit din comun, doar că deplasarea a fost mult îngreunată și a necesitat atenție sporită.
Nu recomand celor fără experiență sau cu rău de înălțime această coborâre.
Cu vreo 300 de metri înainte de Prepeleac, la un moment am pierdut poteca și am rămas împotmolit până la brâu în zăpadă, la marginea unui vâlcel.
Am reușit să ies destul de greu de acolo, pentru că picioarele mi se prindeau ca într-o capcană în crengile dese ale copăceilor, acoperite la rândul lor de zăpadă.
La Prepeleac – Poiana Izvoarelor – Gura Diham
Coborârea de la Prepeleac până la Gura Diham a fost plăcută. Poteca era acoperită de zăpadă bătătorită, iar în ultima parte și de gheață. A fost nevoie să port mini-colțarii până la final.
De la Gura Diham am continuat spre Bușteni încă vreo 2 km, până când cineva s-a oferit să mă ia cu mașina până în București.
VIDEO: Creasta Bucșoiului
O filmare din timpul turei pe Creasta Bucșoiului:
