Pe 22 mai am făcut o traversare din Bușteni până în Podu Dâmboviței, peste masivele Bucegi și Leaota, pe următorul traseu:
Gara Bușteni - Jepii Mari - Cabana Piatra Arsă - Cabana Padina - Refugiul Șaua Strungă - Vârful Bucșa - Vârful Sântilia Mare - Valea Crovului - Cheile Crovului - Valea Cheii (în apropiere de Peștera La Uluce)
Marcaje și timpii de pe indicatoare
Dificultate
- Traseul este relativ ușor, fără porțiuni tehnice (în condiții de vară)
- Este ideal pentru trail-running, deși acum l-am parcurs mai mult la pas
- Se poate împărți în mai multe zile, cu înnoptat la Cabana Padina sau în Refugiul Șaua Strungă
- L-am parcurs în 10 ore la pas, cu rucsac ușor
Am ales special un traseu fără porțiuni dificile pentru că la altitudini mari încă era multă zăpadă și am vrut să merg în pantofi de alergare montană, fără echipament tehnic.
În plus, a doua parte a traseului, cea dintre Șaua Strungă și Cheile Crovului, îmi era complet necunoscută și nu îmi doream să o parcurg obosit.
Am plecat pe traseu singur, urmând ca seara să mă întâlnesc cu câțiva prieteni din Clubul Alpin Român, care veneau acolo special pentru cățărat, și pe care îi rugasem să-mi aducă cu mașina grosul bagajelor (cort, sac de dormit, etc).
Locul de întâlnire a fost la vreo 5 km de Podu Dâmboviței, la confluența Văii Crovului cu râul Cheia, la falezele de cățărat. Am ajuns acolo după zece ore, din care nouă de mers și una de pauză la Cabana Padina.
Etapele traseului
Gara Bușteni - Jepii Mari - Cabana Piatra Arsă
- marcaj: triunghi albastru
- 8 km, ↗ 1127 m, ➘ 122 m
Am plecat din București cu trenul de 7:00 și am ajuns în Gara Bușteni la 8:34.
Din gară m-am îndreptat spre Strada Telecabinei, de la capătul căreia începe traseul cunoscut ca Jepii Mari sau Poteca lui Schiel.
Traseul Jepii Mari este marcat cu triunghi albastru. Are unele porțiuni mai expuse și nu este recomandat persoanelor fără experiență și echipament atunci când e acoperit de zăpadă. Oficial, este închis iarna.
Într-adevăr, am întâlnit primele limbi de zăpadă care acopereau pe alocuri poteca încă de la altitudinea de 1500 de metri.
Fiind o zi senină, zăpada nu era întărită și am putut înainta fără probleme, însă pe aceste porțiuni se poate aluneca foarte ușor dacă sunt înghețate și nu folosești echipamentul tehnic (gheare/colțari și piolet).
Urcarea printre jnepenii de dinainte de Cantonul Schiel mi s-a părut cea mai anevoioasă porțiune, poteca fiind acoperită complet de zăpadă, iar panta destul de înclinată.
Zăpadă a fost și între Cantonul Schiel și Cabana Piatra Arsă, apoi n-am mai întâlnit aproape deloc.
Cabana Piatra Arsă - Drumul lui Butmăloiu - Cabana Padina
- marcaj: bandă albastră
- 7 km, ➘ 471 m
De la Cabana Piatra Arsă m-am îndreptat repejor spre Cabana Padina, bucuros că scăpasem de zăpadă și cu gândul la o bere rece.
Încă nu era ora prânzului, dar deja se încălzise de-a binelea.
Despre acest segment: Gara Bușteni - Jepii Mari - Cabana Piatra Arsă - Cabana Padina am mai scris și aici:
Alex Racoti
Cabana Padina - Refugiul Șaua Strungă
- marcaj: bandă roșie
- 2.7 km, ↗ 373 m
După o pauză de aproximativ o oră la Cabana Padina, am pornit agale pe traseul marcat cu bandă roșie, spre Șaua Strungă.
Urcarea până la Refugiul Șaua Strungă este domoală, plăcută. Am trecut pe lângă un izvor și niște stâne la care nu urcaseră încă oile.
Refugiul Șaua Strungă - Vârful Bucșa - Vârful Sântilia Mare
- marcaj: bandă roșie
- 8 km, ↗ 439 m, ➘ 483 m
De la Refugiul Șaua Strungă până pe Vârful Sântilia Mare urci, cobori, urci cobori și iarăși urci. Asta e, trebuie să muncești puțin, dar priveliștea de pe vârfurile acestei culmi compensează din plin efortul.
Spre Est se poate admira abruptul vestic al Bucegilor, la Nord-Vest Piatra Craiului și la Sud-Est Vârful Leaota.
Încă nu era rododendronul înflorit, dar când înflorește, chiar merită urcat aici.
Vârful Sântilia Mare - Valea Crovului - Cheile Crovului - Valea Cheii
- marcaj: bandă albastră
- 7.5 km, ➘ 949 m
De pe Vârful Sântilia Mare am continuat spre Valea Crovului, pe traseul marcat cu bandă albastră, care a început cu o coborâre abruptă și apoi a continuat pe un drum forestier.
După vreo 3 km, am părăsit drumul forestier, traseul marcat cotind brusc la stânga și intrând în pădure, spre Poiana Crov.
Aici am reușit să pierd marcajul și să bâjbâi prin pădure vreo 30-40 de minute (semnalul GPS era foarte prost). E o zonă cu mulți copaci căzuți, dar traseul era degajat și părea re-marcat de curând.
Coborârea prin pădure mi s-a părut destul de solicitantă, iar poteca prin Cheile Crovului, deși frumoasă, puțin mai accidentată decât ce mi-aș fi dorit pentru ultimii km de traseu.
La finalul traseului m-am întâlnit cu Laurențiu Anghel și Leo, cu care am stat la povești în jurul unui bolovan, așteptându-l pe Coman, să aducă focul. Și pe Diana, care venea cu berea.
A doua zi: cățărare în Cheile Crovului
A doua zi ne-am cățărat pe faleza de pe Valea Cheii, iar Laurențiu Anghel a echipat două trasee pe o faleză din Cheile Crovului.
Podu Dâmboviței
Podu Dâmboviței este un sat situat în Culoarul Rucăr-Bran, la vreo 3 km de Rucăr, într-o zonă extrem de pitorească, între Munții Leaota și Piatra Craiului.
Podu Dâmboviței este o localitate destul de "importantă" pentru mine, din următorul motiv: traseul integral de creastă a Munților Piatra Craiului, dinspre Nord spre Sud, pornește din orașul Zărnești și se termină în satul Podu Dâmboviței.
În viitorul apropiat vreau să parcurg în prima zi toată creasta Pietrei Craiului, să înnoptez la o pensiune din Podu Dâmboviței, iar apoi să mă retrag spre Bușteni, mergând în sens invers pe traseul pe care am fost acum.
