Din traseul marcat ce urcă pe Valea Jepilor, pe versantul stâng al văii se desprinde o potecuță ce înconjoară Caraimanul până la Creasta Picăturii, trecând pe la Portița Caraimanului și terminându-se tocmai în Tunelul Picăturii, deasupra Albișoarei Gemenelor. Această potecuță poartă denumirea de Brâul Portiței.
Atenție!
Acest articol descrie un traseu alpin nemarcat, care necesită echipament de cățărare și stăpânirea unor tehnici specifice.
Traseul poate prezenta riscuri semnificative pentru cei nepregătiți. Dificultatea crește gradual și există riscul să rămâi blocat (sau mai rău) dacă nu ești pregătit corespunzător!
Dacă nu ai experiență în cățărare/alpinism sau nu ești familiarizat cu condițiile specifice zonei, îți recomandăm să apelezi la serviciile unui ghid montan autorizat sau să te înscrii în Clubul Alpin Român, unde vei avea șansa să evoluezi într-o comunitate unită de pasiunea pentru munte și unde îți vei putea găsi parteneri de cățărare sau drumeție cu experiență.
Pune siguranța ta pe primul loc și asigură-te că ești bine pregătit și informat înainte de a porni la drum!
Traseu Valea Jepilor - Brâul Portiței - Portița Caraimanului - Tunelul Picăturii - Creasta Picăturii - Crucea Eroilor de pe Caraiman - Cabana Caraiman - Valea Jepilor
- traseu dificil și periculos
- durată: 7-12 ore (în funcție de grabă, condiție fizică etc.)
- echipament minim necesar: 2 litri apă, încălțări cu talpă aderentă pe iarbă și stâncă, cască de alpinism, semicoardă 30 metri, hamuri, anouri, carabiniere etc.
- Strava
Valea Jepilor - Brâul Portiței - Portița Caraimanului
Sâmbătă, 2 septembrie 2023, la ora 9:40, am început urcarea în ritm alert pe Valea Jepilor (Jepii Mici), împreună cu Ovidiu și Ioana, planul fiind ca cel târziu la ora 17:00 să fim din nou jos, la mașină.
Ne-am ținut de plan, întreg circuitul ne-a luat ceva mai puțin de 7 ore, dar acest lucru nu ne-a permis decât să facem niște poze pe fugă, fără să avem răgazul necesar să savurăm pe îndelete peisajul.
Acestea fiind spuse, la ora 11:00 eram la altitudinea de 1800 metri, de unde, din traseul marcat, se desprinde poteca spre Brâul Portiței.
Dificultatea Brâului Portiței până la Portița Caraimanului
Poteca pe Brâul Portiței este vizibilă, dar îngustă, iar panta înierbată pe care o traversează este destul de înclinată.
Pe alocuri poteca este accidentată, de exemplu la traversarea firelor Văii Spumoase. Înainte de Portița Caraimanului, o zonă mai expusă este asigurată cu un cablu montat în stâncă.
Echipament necesar pentru acest segment
Atenție, dacă pe Jepii Mici îți poți permite să mergi în teniși, Brâul Portiței implică deplasare pe un alt tip de teren, mult mai periculos, unde chiar ai nevoie de încălțări potrivite, de munte. Practic, trebuie să traversezi o pantă foarte înclinată, acoperită de iarbă, care poate fi alunecoasă.
Cu teniși, pantofi de alergare de asfalt sau orice alt tip de încălțăminte fără talpă profilată (inclusiv bocanci cu talpa tocită!) vei aluneca pe iarbă ca pe gheață, iar o alunecare pe Brâul Portiței va avea aproape sigur consecințe fatale.
Portița Caraimanului
Din Valea Jepilor până la Portița Caraimanului am făcut aproximativ 45 de minute.
Portița Caraimanului - Brâul Portiței - Tunelul Picăturii
Atenție, segment dificil!
Ca să continui pe Brâul Portiței de la Portița Caraimanului spre Tunelul Picăturii trebuie să ai experiență în deplasarea pe teren expus și echipament de cățărare.
Poteca se îngustează foarte mult, iar pe alocuri se pierde de tot.
Trebuie traversate mai multe porțiuni lungi de câțiva metri unde poteca s-a surpat și unde pericolul de alunecare și cădere în gol este foarte mare.
Mai mult, la un moment dat trebuie să te cațeri și printr-un horn unde e nevoie să te asiguri la urcare și eventual să faci rapel la coborâre. E posibil ca acest horn să poată fi ocolit pe niște brănițe de iarbă, dar e foarte riscant.
De la Tunelul Picăturii, practic nu ai unde continua fără echipament de cățărare, deci va trebui să te întorci spre Portița Caraimanului.
Descrierea traseului
După o scurtă pauză de poze la Portița Caraimanului, am continuat spre Tunelul Picăturii, tot pe Brâul Portiței, dar pe un teren mult mai dificil decât cel pe care am venit până aici.
Au urmat vreo 70 de minute de distracție care a constat în ceva jnepeneală, mers pe brâne foarte înguste, traversarea mai multor văi și a unor pasaje foarte expuse, precum și cățărarea printr-un horn.
Am găsit o zonă mai plată pe firul Vâlcelului Mortului, așa că am profitat și ne-am pus hamurile, neștiind exact ce ne va rezerva în continuare Brâul Portiței.
Hornul de pe Brâul Portiței
Ne-am cățărat prin hornul înierbat de sub acel brad mai înalt. În poza de mai jos hornul pare destul de mic. Într-adevăr, are doar câțiva metri, dar este destul de alunecos. La baza lui am găsit un piton.
După ce am trecut de horn am strâns coarda și am mers la liber, deși pe alocuri aveam posibilitatea să ne asigurăm la ancorele sau pitoanele din perete.
Mai aveam puțin până la Tunelul Picăturii, trebuia doar să trecem de niște zone mai delicate.
La capătul porțiunii cu jnepeni se află Tunelul Picăturii:
Tunelul Picăturii
La ora 13:13 intram în Tunelul Picăturii. Tunelul Picăturii are vreo 5 metri lungime și trei ieșiri: una spre Brâul Portiței, una spre Valea Albă și una în sus, spre Creasta Picăturii.
Priveliștea ce se deschide la ieșirea din tunel spre Valea Albă, Peretele Văii Albe și Albișoara Gemenelor, ne-a lăsat pur și simplu fără cuvinte. Aici chiar am zăbovit vreo 15 minute să admirăm peisajul înainte de a începe cățărarea prin hornul circular, înalt de vreo 10 metri, prin care am ieșit în Creasta Picăturii.
Cățărarea prin hornul din Tunelul Picăturii este ușoară și frumoasă, odată ce te prinzi de modul în care sunt poziționate prizele. Nu există protecții fixe decât la ieșirea din horn, dar se poate încropi cel puțin o asigurare foarte solidă trecând un anou peste un bolovan încastrat.
Chiar la ieșirea din horn se află o regrupare formată din două ancore chimice, iar la vreo 3 metri mai sus un piton mare, care părea solid.
Am plecat eu primul, fără rucsac, apoi Ioana, care după ce a ieșit din horn a tras și rucsacurile, urmată de Ovidiu. Am ajuns cu toții deasupra tunelului în aproximativ 30 de minute.
Priveliștea din Creasta Picăturii este superbă.
Tunelul Picăturii - Creasta Picăturii - Crucea Eroilor de pe Caraiman
După ce am ieșit deasupra tunelului am început să ne cățărăm pe Creasta Picăturii spre Crucea Eroilor de pe Caraiman. Am mers asigurați pe prima lungime de 30 de metri și am plecat legați în coardă și în următoarea lungime, dar n-am mai regrupat pentru că nu aveam unde, în afară de jnepeni. Cățărarea fiind ușoară, nu avea rost să pierdem timpul făcând asta.
După acest ultim pasaj de cățărare, Ovidiu a băgat coarda în rucsac și am pornit cu toții repejor la deal, pe panta înierbată, alergați fiind de Ioana.
Am ajuns pe platoul de lângă Cruce la aproximativ 30 de minute după ce am strâns coarda, adică la ora 15:00. N-am zăbovit prea mult și am început coborârea într-o ușoară alergare pe Brâna Mare a Caraimanului până la Cabana Caraiman, apoi pe Valea Jepilor. La ora 16:30 eram deja la mașină, așa cum ne propusesem.
Mulțumiri lui Ovidiu pentru propunerea acestei ture în cadrul CAR București și lui Codrii și Codre pentru ajutorul virtual acordat în planificarea acestei ture.
