Pe 15 februarie 2025, la ora 8 dimineața, am plecat din Gara Bușteni, alături de Ovidiu și Alex, spre Plaiul Munticelul. Planul era să urcăm pe Albișoara Crucii până la Crucea Eroilor de pe Caraiman, și apoi să ne retragem pe Valea Albă.
Traseul pe Albișoara Crucii
Traseul pe care l-am urmat a fost următorul:
Gara Bușteni – Plaiul Munticelul – La Verdeață – Valea Albă – Albișoara Crucii – Crucea Eroilor – Vârful Caraiman – Valea Albă - Bușteni
- Track GPS: Strava
Durată parcurgere
Am reușit să parcurgem circuitul în aproximativ 11 ore, cu tot cu un mic ocol neplanificat pe Vâlcelul Cantuniari, pe care am intrat din greșeală, crezând că ne aflăm deja pe Albișoara Crucii.
Dificultate
Albișoara Crucii este un culoar abrupt. Traseul este tehnic și periculos, necesitând echipament adecvat și experiență în alpinism. Condițiile meteorologice nefavorabile, cum ar fi ceața și zăpada proaspătă, au complicat orientarea și progresul pe traseu.
Echipament folosit
- Colțari Black Diamond Serac
- Pioleți Petzl Quark (la săritorile în condiții de mixt) și Petzl Gully în rest
- 2 semicorzi 60 m
- Cască alpinism, ham
- Carabiniere, anouri, reverso etc. pentru filat și amenajare regrupări
- Recomandat: kit pentru avalanșă
Peretele Albișoarelor
Chiar înainte să ne hotărâm noi să mergem, tocmai ce trecuse o perioadă destul de lungă de vreme superbă, timp în care Albișoara Crucii fusese urcată de multe echipe.
Când e senin, Peretele Albișoarelor arată ca în poza de mai jos:
Dar când am urcat noi vremea începuse deja să se strice. Ce-i drept, nu foarte rău, ci doar ninsese puțin, suficient cât să se aștearnă un strat pufos de zăpadă care să ne încurce la săritorile încă descoperite.
Era și ceață, ceea ce nu doar că făcea orientarea puțin mai dificilă, dar nici nu ne lăsa să ne bucurăm de peisaj.
Pe ceață, e foarte ușor să nimerești pe altă albișoară decât pe cea pe care voiai inițial să urci.
Ultima oară când am vrut să urc pe Albișoara Crucii, am nimerit pe Albișoara Gemenelor, și, fiind singur și neavând echipamentul potrivit, a trebuie să descațăr vreo 400 de metri înapoi în Valea Albă. Așa că eram tare curios pe unde o să nimerim acum...
Atenție!
Acest articol descrie un traseu alpin, care necesită echipament de alpinism/cățărare și stăpânirea unor tehnici specifice.
Traseul este tehnic și periculos, cu riscuri reale de avalanșă, căderi de pietre și alte pericole obiective.
Dificultatea crește treptat, iar fără pregătire adecvată și echipament corespunzător, există riscul să rămâi blocat sau să suferi accidentări grave.
Dacă nu ai experiență în cățărare/alpinism sau nu ești familiarizat cu condițiile specifice zonei, apelează la serviciile unui ghid montan autorizat sau înscrie-te într-un club alpin, unde vei avea șansa să evoluezi și să găsești parteneri cu experiență.
Pune siguranța ta pe primul loc și asigură-te că ești bine pregătit și informat înainte de a porni la drum!
La ora 9:35 eram în Poiana la Verdeață, iar după o scurtă pauză în care ne-am și echipat, la ora 10 eram gata de atac:
Traseul spre Albișoara Crucii începe abrupt, cu câteva săritori mici, de încălzire.
Gheața care acoperea stânca se spărgea la cel mai mic contact cu pioleții. Dacă ar fi fost solidă, ne-ar fi ajutat să înaintăm, dar așa nu făcea decât să ne încurce.
Am fost atenți să nu intrăm din nou pe Albișoara Gemenelor, cum pățisem data trecută.
Ocol neplanificat pe Vâlcelul Cantuniari
Pe la 1650 m altitudine, un culoar superb ni se deschisese în fața ochilor:
Am urcat mai bine de 100 de metri diferență de nivel pe acest culoar și am trecut de vreo două săritori nu foarte grele, dar apoi, ce să vezi, dead-end...
Ne-am dat seama că eram pe Vâlcelul Cantuniari, nicidecum pe Albișoara Crucii. Greșisem iarăși drumul.
Nu părea deloc tentant să continuăm în sus ținând cont de condiții, așa că am hotărât să nu ne abatem de la planul inițial.
Astfel la ora 11:00 puneam de un rapel:
Am coborât aproximativ 60 de metri în rapel, cât să depășim micile săritori pe care le urcaserăm mai devreme, apoi am continuat pe picioare până la intersecția cu Albișoara Crucii.
Albișoara Crucii
La acest copac, spre stânga se intră pe Vâlcelul Cantuniari, iar spre dreapta spre Albișoara Crucii.
Acum, că eram siguri că suntem pe Albișoara Crucii, am continuat hotărâți la deal și la scurt timp am ajuns la prima săritoare. Era în jur de ora 12:00.
Am negociat să urc eu primul. Zăpada din horn era prea moale pentru pioleți, iar pe stâncă nu găseam deloc prize bune pentru colțari.
Urcasem suficient de mult încât să observ că, la capătul hornului, cineva săpase o groapă în zăpadă ca să ajungă la pitonul cu inel bătut acolo. Eram foarte aproape de acest piton, mai aveam practic un singur pas până la el, dar nu părea că reușesc să avansez prea mult cu pioleții mei (Petzl Gully). Aveam nevoie de unii mai curbați.
Așa că am descățărat și l-am rugat pe Alex să-mi împrumute pioleții lui - Petzl Quark, cu care am reușit să trec.
După ce am ieșit din horn, am mai urcat câțiva metri și am găsit un piton pe peretele din stânga cum urci, unde am regrupat.
De aici am mai mers puțin și am ajuns la altă săritoare, înaltă de vreo 15-20 de metri.
Era rândul lui Ovidiu să meargă cap. A început să se cațere pe săritoare puțin mai pe dreapta decât ar fi trebuit. A urcat destul de mult, până a ajuns la o față spălată, de unde nu a mai putut continua. A fost nevoit să descațere, lucru deloc ușor în condițiile din acea zi.
După ce a descățărat Ovidiu, am luat din nou pioleții lui Alex și am abordat săritoarea mai pe mijloc, unde păreau să fie mai multe smocuri de iarbă.
Pe săritoare stânca era acoperită fie de zăpadă pufoasă, fie de un strat subțire de gheață casantă. În astfel de condiții, strategia e să înfigi pioletul în smocurile de iarbă sau să tragi ușor lama pe stâncă, cu speranța că va agăța o priză cât de cât sigură...
Am înaintat fără să mă grăbesc, cu grijă și cu răbdare, dând zăpada proaspătă la o parte ca să găsesc locurile potrivite de înfipt pioleții. Aveam mănușile subțiri, care se udaseră, iar degetul mic de la mâna dreaptă efectiv îmi înghețase.
Într-un final am ajuns la o zadă țeapănă unde am regrupat.
De aici a mai urmat un scurt culoar cu gheață, iar apoi n-a mai fost nimic foarte tehnic, doar urcuș abrupt prin zăpadă și din loc în loc câteva praguri. Am strâns coarda.
Pe măsură ce câștigam altitudine, ne afundam din ce în ce mai mult în zăpadă. Ningea de aproape 24 de ore și în tot acest timp vântul a viscolit zăpada de pe versanți în albișoară.
Crucea Eroilor
Am ajuns la Crucea de pe Caraiman la 16:30.
Crucea Eroilor
Valea Albă
După o scurtă pauză în spatele crucii, unde ne-am adăpostit de vânt, am urcat pe Vârful Caraiman, am continuat pe platou și apoi am coborât pe Valea Albă. La ora 6 seara eram din nou La Verdeață.
Concluzii
Albișoarele sunt trasee tehnice, mai abrupte și mai dificile decât văile normale de abrupt.
La urcare am folosit o singură semi-coardă de 60 m (aveam la noi două semi-corzi, pe care le-am și folosit la rapelul de pe Cantuniari).
Dacă săritorile nu sunt acoperite, e bine să aveți cel puțin o pereche de pioleți tehnici per echipă, pentru capul de coardă.
Găsiți mai multe informații despre Albișoara Crucii pe ClimbRomania.
